Tudor Darie

Summitul a fost un succes. Pentru prima dată în istorie, NATO a adoptat decizii care nu au coincis cu poziţia SUA (mă refer la amânarea aderării Macedoniei şi (ne)oferirii MAP pentru Georgia şi Ucraina). Astfel, NATO are de câştigat, deoarece s-a observat că alianţa se bazează pe calitatea de membru cu drepturi egale şi că deciziile se adoptă prin consens (Grecia „a pus piciorul în prag” şi Macedonia nu a fost invitată să adere la NATO, deoarece o ţară membră a fost împotrivă).

„Vocea Rusiei a fost auzită” – a declarat preşedintele rus Vladimir Putin în cadrul conferinţei de presă de la finele summitului. „Sunt şi unele subiecte, unde avem păreri total diferite”, a mai subliniat Putin. Astfel, consider că Rusia a rămas, în general, mulţumită de acest summit. Un alt avantaj pentru Rusia este faptul că presa internaţională a tratat prezenţa lui Putin la summit drept un succes, iar cea a lui Bush – un eşec. Astfel, datorită acestei percepţii, Rusia a mai câştigat câteva puncte pentru imaginea sa la nivel internaţional.

Am fost personal la această conferinţă de presă, care a fost regizată perfect pentru o demonstraţie de forţă. Nu s-a ştiut exact dacă vine sau nu Putin la summit, astfel s-a păstrat o stare de suspans general. Plus, înainte de conferinţa de presă se anunţa neoficial că va fi prezent ministrul de externe Lavrov (nu am crezut din start, pentru era absurd ca Putin să rateze ultima sa prezenţă internaţională ca să puncteze poziţia Rusiei). După o oră de aşteptare, sala arhiplină de jurnalişti l-a întâmpnat pe Putin cu „woooow!” şi cu aplauze (vezi video mai jos).

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=6ZrHgak0WKU[/youtube]

Participarea la summit a delegaţiei oficiale din Republica Moldova a fost un eşec. Moldova a scăpat o ocazie importantă ca să-şi promoveze activ propriile interese în domeniul securităţii naţionale şi să obţină precizări mult mai exacte în declaraţia finală a summitului. Preşedintele Voronin, fiind însoţit la întrunire de ministrul de externe Andrei Stratan şi ministrul apărării Vitalie Vrabie, a avut o scurtă intervenţie şi după câteva ore a plecat înapoi la Chişinău. Ziariştii nu au ştiut când a ajuns şi când a plecat preşedintele Voronin şi nici nu au avut acces la întâlnirile bilaterale cu preşedinţii Letoniei şi Lituaniei. Explicaţia a fost că „serviciul de presă a preşedinţiei va lucra eficient şi va expedia rapid comunicat de presă referitor la întrunirile preşedintelui Voronin”, astfel încât nu mai era nevoie să fie prezenţi ziariştii. Cu toate acestea, Voronin a fost însoţit de către televiziunea publică (oare e publică?) Moldova 1 şi NIT.

Au mai fost unele faze mai haioase, dar despre ele am scris anterior. Ei, cam asta despre summit.

Ar mai fi de adăugat că am rămas plăcut surprins de modul în care lucrează presa românească. În timp ce circa 10 ziarişti de la Realitatea TV erau în Centrul Media destinat presei, alţi câţiva ziarişti mai erau prezenţi într-un birou special lângă Casa Poporului, de unde transmisteau emisiuni în direct la tematica summitului (vezi mai jos), iar alţi câţiva se ma aflau în redacţie şi pregăteau ştirile. Astfel, în timp ce eu eram singur de la UNIMEDIA şi mă străduiam să relatez cele mai noi evenimente, la Realitatea TV lucra o echipă de cel puţin 20 de ziarişti. Iată aşa!

Ulterior, mi-am făcut un program personal. Am trecut pe la Cărtureşti şi am procurat câteva cărţi bune. Apoi, am mers la un conac boieresc, unde m-am întâlnit cu câţiva tineri de la Chişinău, dar care sunt în Bucureşti de ceva timp (fie la studii, fie la muncă) – Vlad Durnea, Vitalie Cojocari, Tudor Cojocari şi, desigur, Nadina Nazarchevici. A fost minunat!

A doua zi, când mergeam cu un taxi spre aeroportul Henri Coandă, deja nu mai erau culoare unice. Astfel, în unele zone, am avut de înfruntat şi ambuteiaje. Totuşi, traficul nu era atât de aglomerat.

Aici „am încălecat pe-o roată şi v-am spus povestea toată”. Dacă aveţi unele lucruri neclarificate, întrebări sau opinii, le puteţi expune mai jos la rubrica comentarii. Hai, noroc!