Baku. Finala Eurovision. Eram doar câțiva moldoveni. În comparație cu alte țări care aveau în sală sute și mii de fani. Un moldovean a venit singur din Chișinău cu un drapel de aproape 3 metri. Respect.
Au mai rămas câteva minute până când Moldova va apărea în scena Eurovision. Pregătiri în culise. Coronița de flori a Gaitanei, reprezentanta Ucrainei, se ivește falnic de după tricolor înainte de a ieși în scenă. E bun.
Apoi urmează interpretarea lui Pasha Parfeni pe scenă. Fetele au dansat și s-au distrat pe cinste. Backing vocalistele au zâmbit larg de au cucerit bărbații din San Marino. “Sultanul” din Moldova încheie seara Eurovisionului. Superb. Tricolorul din mine începe să fâlfâie și mai tare.
Începe televotingul. Moment prielnic pentru o poză frumoasă. Moldova și România. Împreună. Probabil cea mai mediatizată poză din ultimele zile de pe plaiul mioritic.
Urmează seninele backing vocaliste și purtătoare de tricolor Tatiana Heghea:
și Aliona Munteanu:
Se bucură ochiul când Moldova a stat câteva clipe în fruntea clasamentului.
Rămânem cu picioarele pe pământ și ținem pumnii să fim în top 10, cel puțin în top 15. Aterizăm pe 11. E un loc bun. Și demn.
Ar mai fi multe de spus și lecții de învățat, dar despre ele în articolele următoare. Una dintre ele: căcăcioșii nu vor dispărea niciodată. Acei indivizi care caută noduri în papură și măsoară patriotismul cu lingura și atunci când drapelul țării sale este prezentat în fața a peste 100 de milioane de oameni. În schimb, m-a bucurat enorm să văd cum majoritatea vorbitorilor atât de română, cât și de rusă, au ținut pumnii împreună pentru Republica Moldova.
M-am bucurat să văd și cum unul dintre șefii din paza Eurovisionului, care a urmărit performanța Moldovei pe scenă, s-a apropiat de mine cu rugămintea ca să-i facem cadou un tricolor.
Văd în fiecare zi tricolorul. Dar niciodată nu am fost mai mândru de țara mea. Mă bântuia o euforie nebună. Înălțătoare. Așa cum unui simplu muritor îi este dat să o trăiască de câteva ori sau poate chiar o singură dată în viață. Eram eu însumi un tricolor.
PS: Mâna de mai sus aparține unei persoane, care, deși nu a fost în prim plan, a avut un rol important în pregătirile pentru finala Eurovision. Despre ea (și nu doar) în următorul articol.
