Am discutat despre planurile lui. Visa să devină student la facultatea de drept și să participe la Jocurile Paralympice de la Londra din 2012. Să fie campion. Să se mândrească că se va ridica drapelul țării sale pentru rezultatele muncii sale. Sclipiri în ochi… Gata, am înțeles.
Peste câteva zile am organizat o întâlnire a Premierului Filat cu Ștefănel. S-au antrenat împreună. Au ridicat haltere. Și după asta am discutat departe de ochii presei. Am convenit ce avem fiecare de făcut.
Peste 3 luni, unul dintre obiectivele lui Ștefănel a fost împlinit: a devenit student la facultatea de drept a USM.
A urmat un cantonament de pregătire peste hotare. Apoi câteva competiții internaționale importante pentru halterofilii la cărucior. Merită să spunem mulțumesc și Ministerului Tineretului și Sportului pentru sprijin.
* * *
Ieri am aflat o știre, care mi-a dat aripi: Ștefan Roșca, tânărul halterofil fără de picioare, a primit cota de participare pentru Jocurile Paralympice de la Londra. Acum suntem la un pas de a realiza în întregime visul lui Ștefan. A unui campion, care știe să lupte pentru visul său.
Participarea lui Ștefan Roșca la Jocurile Paralympice de la Londra va fi un argument în plus pentru miile de tineri la cărucior din Republica Moldova că dizabilitatea poate fi transformată în abilitate, dacă există voință și curaj. Ștefan Roșca este un exemplu convingător că tinerii cu dizabilități pot obține performanțe și se putea integra în societate.
Era nevoie să vedem exemplul lui Ștefan Roșca ca să înțelegem că unica dizabilitate în viață este atitudinea negativă. Viața e frumoasă!
Ștefan Roșca a primit cota de participare pentru Jocurile Paralympice de la Londra 2012



















